Ce limbă folosesc în relația cu clienții mei?


„Dacă e să-i convingi pe oameni să cumpere ceva, mai bine vorbești aceeași limbă vorbită de ei zi de zi, limba în care gândesc”. Ce spune David Ogilvy despre vânzare e valabil în orice situație care presupune comunicare: în cabinetul medical, la Cinema, într-o conferință și, cu atât mai mult, în relația dintre o afacere și cei pe care-i vizează.

Nu luați de bun ce se întâmplă în Dr. House. Jumătate din limbajul folosit e de specialitate, probabil pentru a sugera telespectatorilor că au un așa nivel intelectual ridicat, încât pot urmări o conversație în care termeni precum „exereză”, „apirexie”, „raptus” sau „leishmanioza cutanată” apar la fel de des precum „contravenient” în limbajul agentului de circulație.

Închipuiți-vă că Romeo s-ar așeza sub balconul Julietei și ar începe să declame în aproximativ felul următor: „Julieta, iubita mea! Cu ajutorul cunoașterii mele brain, perfectă pentru storming-uri inovatoare, am să concep un survival mode creativ. Vei vedea că vom avea o experiență shared pe care, cu resorturi de imagini specifice, o să asigurăm un touch extrem de personal mesajului nostru.”

Nu exagerez cu nimic. Cuvintele și expresiile de mai sus fac parte din noua limbă de lemn a PR-ului. Exact cei care ar trebui să ușureze comunicarea par să facă tot ce le stă în putință pentru a o complica. Din lene mentală, din snobism, dintr-o cunoaștere deficitară a limbii române sau din strădania de a-și impresiona clientela, așa-zișii comunicatori vorbesc într-un dialect la fel de adecvat comunicării precum, să zicem, limba latină- pe care, nu degeaba, pedagogii o numesc „limbă moartă”.

Culmea, unii chiar se laudă cu dexteritatea pe care o au în dialectul găunos: „știm cuvinte complicate și nu ne temem să le folosim”. Ar trebui să vă temeți, dragii mei. Cel căruia i te adresezi vrea să știe ce face mașina pe care o promovezi, cât ține bateria bormașinii cu care te lauzi sau numărul exact de riduri pe care le ștergi după operația estetică, nu jargonul pe care l-ai asimilat trecând printr-o școală ai cărei profesori n-au făcut niciodată o campanie memorabilă.
Lăsați morților limba lor moartă. Noi trebuie să folosim limba vie, limba celui care se ține de bara troleibuzului, alături de tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *